Am sa iti spun...

                                         

                                         Toata viata mea am fost,

                                         O papusa fara rost.

                                         N-am avut pe nimeni aproape,

                                         Toti erau departe.

                                         M-ai uitat dintr-o prostie,

                                         Nu te-a durut vrun-pic.

                                         Acum sufar in nestire,

                                         Si din amintiri traiesc.

                                         Daca ai sti cat te iubesc,

                                         Dupa tine eu tanjesc,

                                         Dar pe alta tu iubesti

                                         Si la mine nu te uiti.

                                        Tu te-ai folosit de mine,

                                        Eu ca proasta te-am iubit,

                                        Tu la mine na-i tinut,

                                        Si acum mor fara tine.

                                        De te voi mai revedea,

                                        Iti voi spune printre lacrimi,

                                      "Fara mine tu traiesti,

                                        Te-ai jucat cu mintea mea

                                        N-ai vrut iubirea mea,

                                        Dar nici pe alta nu o vei mai avea..."

Sa fiu cu tine

      Cu lacrimi de inger,
      Si cu sufletul stins,
      Astept sa gasesc calea spre Paradis.
      Astept cu aripile inchise ,
      Sa ma inalt spre cer,
      Sa fiu alaturi de tine,
      Sa devin sfant inger.                

Voi fi libera

                                   



                                                        Si de va fi sa nu mai fiu.
                                                        Cine ma va plange?
                                                        Voi fi doar eu si un sicriu,
                                                        Si dorul inimi va frange.
                                                        

                                                       Voi uita de toate,
                                                       De tine, de durere
                                                       De iubire si tristete,
                                                       Libera voi fi,
                                                       Precum ingeri maiastri.

                                

Viata

        Cand persoana iubita se stinge, atunci si tu te stingi. Nu iti mai pasa de viata, de nimic.
        Plangi cu lacrimi de sange, te inchizi in tine, nu te mai intereseaza de nimeni, esti precum un mort, doar ca respiri.
Cand intri in casa iti aduci aminte de sarutari-le lui, de inbratisari-le lui, de dragostea pe care  ti-o purta. Peste tot pe unde te uiti il vezi  zambind , cand te pui in patul rece si pustiu in vezi  imagnanduti cum te inbratiseaza spunanduti "Te iubesc!" sau "Noapte buna iubito!" dar deschizi ochii si te trezesti la realitate, incepi sa plangi, sa te zbati si sa urli.
        Nu iti mai pasa de tine, de cum arati, de cum te inbraci sau de parerea celorlalti. Multi incearca sa te ajute sa treci peste intinzanduti o mana de ajutor, dar tu refuzi. Nu realizezi ca starea ta ii afecteaza si pe cei din jurul tau. Ca mama ta plange cand te vede asa, distrusa, ca isi doreste ca puiul ei sa zambeasca din nou sa isi dea seama ca lumea nu sa sfarsit, sa treaca peste drama pe care a suportato, sa isi vada de viata mai departe, sa pretuiasca viata pe care o are, sa fie fericit. 
     Dar acestea sunt doar vise si sperante goale, tu nu te vei schimba si nu vei vrea sa treci peste. Cand vezi un cuplu plimbandu-se, tinundu-se de mana prin parc iti aduci aminte de tine si de el, cand erati inpreuna, plinbandu-va, distrandu-va si asa tristetea navaleste din nou .
      Cand treci pe langa cafeneaua voastra preferata iti aduci aminte de cea mai fericita zi din intreaga ta viata. Ziua in care te-a cerut in casatorie. Parca ar fi fost ieri, parca il vezi pe el incordat daruinduti un buchiet imens de trandafiri albi si rosi, 20 albi iar 5 rosi fiind ca atatia ani inplinisei, asa este era ziua ta de nastere, inplinisei 25 de ani. El te saruta daruidutii,  erai in culmea fericiri.
       Va asezati la masa, el comanda iar tu priveai trandafiri, cand observi ca intr-un trandafir rosu se afla un inel frumos, il ei in mana spananduti in sinea ta "Nu se poate!" El iti ia inelul din mana se pune in genunchi spunanduti "Vrei sa fi sotia mea si sa ma faci cel mai fericit barbat din lume?" .  Fara a mai sta pe ganduri spui tare si clar lundul tare in brate "DAAAAAAAA!!!"
       Si asa lumea ta capata un rost. Dupa putin timp urmaza si nunta, una ca in povesti, cu barbatul visurilor tale. 
        Dupa aceea te simteai cea mai fericita femeie de pe Pamant, aveai o casnicie fericita, o casa frumoasa, o viata minunata si un barbat perfect pentru tine.
        Dar iata ca fericirea nu avea sa dureze o eternitate. Peste cativa ani, cerul cade peste tine, casnicia ta dispare, casa devine pustie iar barbatul cel iubeai nu aveai sa il mai vezi niciodata, decat in fotografi, printre lacrimi.
       Si uite asa venim in prezent. Unde o femeie tanara de nici 30 de ani devine vaduva, visele ti se spulbera, inima ti se frange iar timpul pentru tine sa oprit.
         Dar nu este adevarat, timpul nu se opreste, el continua, clepsidra nu sa oprit inca, nisipul nu a ajuns la fund.
         Iti doresti sa mori, sa ajungi langa cel iubit, sa fi ingropata langa el, sa te gandesti la el, la cum este acolo, daca ii este bine, daca a ajuns un inger maiastru cu aripi mari de un alb imaculat.
       Iti vin in cap numai idei sinucigase, dar nu te gandesti ca el iti vrea binele, ca  inainte sa se stinga se gandea la tine, la fericirea ta,   si acum in ceruri se roaga pentru tine.
       Ai uitat tot, ai uitat moralitatea, afectiunea, fericirea, iubirea. Ai devenit precum o papusa trasa de sfori. 
        Fiecare lucru ti se pare plictisitor, nefolositor si fara rost.
         Numai ai incredere in nimeni si nimic. Preferi sa lasi totul balta. Ti se pare o povara sa  restipiri, sa taiesti.
            Timpul trece, lasand rani adanci in sufletul tau. Trece un an, doi, trei, iar tu tot nu iti mai revi. Arati total schimbata, sufletul tau este inchis, esti  un robot fara sentimente. Te gandesti la moarte si la trecut, treci strada fara a te uita in stanga sau in dreapta, soferi te clacsoneaza dar tu nu le dai interes spunanduti in gand "Daca vreti sa ma calcati facetio, nu imi mai pasa!".
            Asa iti petreci ani buni din viata. Pana cand un alt tip de vreo 30 si ceva de ani, iti cam face cu ochiul, incearca sa intre in vorba cu tine, dar tu nu il bagi in seama. Pana cand destinul ii deschide o poarta spre inima ta, intr-un loc in care nici nu te-ai gandi, in cimitir. Se pare ca si lui i-a murit sotia acum cativa ani intr-un subit accident rutier, doar ca el nu sa lasat distrus de tristete si singuratate, a mers inainte chiar daca la durut, ce tu nu ai putut face.
           Si  asa ati devenit prieteni, amici, pana cand intr-o zi ti-ai dat seama ca el inseamna pentru tine mai mult decat un prieten obisnuit si te gandesti ca poate chiar il iubesti. Iti deschizi inima intr-un final, dupa multe eforturi facute de el si astfel aveti o relatie.
         Usor, usor treci peste depresie deschizanduti complet inima. O noua poarta se deschide si o noua dragoste apare.
        Chiar daca nu il iubesti la fel de mult ca pe primul, chiar daca nu te duce in culmea fericiri ca primul, tot este minunat pentru ca este acolo unde esti si tu, te sprijina, te iubeste, te-a facut ceva ce nu ai mai fost niciodata, mama.
        Ai un copil frumos si sanatos, o viata noua, o idee noua despre viata si un sot nou.
           Dar sti cum se spune "Prima iubire nu se uita niciodata!!!".
        

Aripi stinse

                    

                       

                               Un inger alb se arata,

                               Alunecand pe o raza,

                               Uitanduse in jur, zareste o barca

                               Inaintand in furtuna  petalelor de zapada

                               

                               

                               Aluneca vazand vapoare,

                               Atingand pamantul rece,

                               Inchizandu-si aripile,

                               Asezandu-se pe o floare.

                              Sta, se uita,

                              Cu privire angelica,

                               La lumina cea frumoasa,

                               O lumina, mica, stinsa

                               Asezandu-se pe o petala rupta.

                              Are aripi stinse, moarte,

                              Obosite si uscate.

                              Cu o fata mica moale,

                               Ochisori precum rubinele,

                               Ea priveste in abise,

                               Curatand carari de ape.

                              

                             Cu o stralucire mare,

                             In privirea cea absenta,

                             Un baiat in zdrente negre

                             O priveste pe mica fiinta.

                             O dorinta mare, creste

                             In adancuri nevazute,

                             S-o atinga el doreste.

                             Dar, nu poate.

                             In adancuri el traieste,

                             Si in rai pe ea o gaseste,

                             O interzisa iubire,

                             Ii desparte.

                            

                            Stralucesc in nevazut,

                            Se asteapta in secret,

                            Unu pe altu se privesc

                            Unu pe altu se doresc.